Un criminal în serie îşi implică băieţii în ceea ce crede el a fi o “cruciadă divină”: eliminarea demonilor deghizaţi în oameni.
Un thriller psihologic cu o premisă provocatoare şi o distribuţie bine aleasă, filmul de debut al lui Bill Paxton este o înfricoşătoare mostră de gotic american. Agentul FBI Wesley Doyle (Powers Boothe) care lucrează la cazul unei criminal din Texas, autointitulat Mâinile lui Dumnezeu, primeşte o vizită de la un tânăr politicos pe nume Fenton Meiks (Matthew McConaughey). Meiks susţine că ştie identitatea ucigaşului, iar Doyle, sceptic dar neputând să refuze o pistă, acceptă să-i audă povestea despre nebunie şi crimă. Aceasta începe în 1979, când Fenton, pe atunci un puşti de 12 ani (Mattew O’Leary) şi fratele lui de 9 ani, Adam (Jeremy Sumpter), trăiesc în orăşelul Thurman cu tatal lor, proaspăt vaduv, un mecanic care munceşte din greu. Cocoloşiţi de tată într-un mic univers rural care nu le oferă mari surprize, fraţii trăiesc o copilărie neremarcabilă care are toate şansele să îi transforme în adulţi deloc remarcabili. Asta până în noaptea în care tatăl îi trezeşte şi le împărtăşeşte un secret tulburător: a fost vizitat de un înger care i-a spus că lumea e condusă de demoni deghizaţi în fiinţe umane şi că Dumnezeu l-a ales ca să-i lichideze. Tot Dumnezeu le va trimte arme şi o listă cu demonii care trebuie ucişi. Curând, tatăl aduce acasă un topor, o bucată de ţeavă şi o pereche de mănuşi industriale (dacă atinge unul dintre demoni cu mâinile goale, odioasele lor crime împotriva umanităţii li se vor înfăţişa într-o binecuvântată revelaţie divină). Adam, încă la vârsta super-eroilor din benzile desenate, e instantaneu atras de aspectul justiţiar al situaţiei şi îmbrăţişează misiunea sfântă a tatălui său fără a o pune la îndoială. Fenton e mai puţin sigur şi, după ce îşi dă seama că dorinţa sa ca lucrurile să se întoarcă la normal nu i se poate îndeplini, încearcă să oprească dezastrul care ia amploare.
Actorul Bill Paxton îşi face debutul în regie demonstrând o mână forte şi un simţ al perfectei dozări, construindu-şi filmul în flashback-uri ce revelează o tensiune crescândă dintre părinte şi tânărul Fenton care crede că tatăl a luat-o razna. Veteranul operator Bill Butler acoperă familia Meiks în culori rustice calde, subliniind sentimentul unei familii fericite, obişnuite, care are un hobby ciudat.
Stârnind reacţii entuziaste de la criticii americani care l-au intitulat unul dintre cele mai bune thriller-uri psihologice ale ultimilor ani, dar şi de la Stephen King, Sam Raimi şi James Cameron, Frailty e o peliculă inteligentă, complexă, subtilă (violenţa e de cele mai multe ori subînţelesă şi nu arătată), un studiu al nebuniei extrem de actual şi atmosferic. Fraza: e tata nebun sau chiar există demoni printre noi? e dusă până la ultimele consecinţe. E un horror special, unul dintre acelea care, din când în când, salvează genul de la banalitate. Ca şi alte reuşite recente (“The Others” şi “The Sixth Sense”), Frailty are la bază o construcţie meticuloasă care ne ascunde şi ne dezvăluie, prin alternanţă, adevăruri şi care lasă locul unor delicioase întoarceri de situaţie. Filmul e plin de duplicitate, duble înţelesuri, ambiguitate morală şi personaje realiste. Docilul (şi totuşi) înspăimântătorul Franton e interpretat de Matthew McConaughey (“Contact”), care are unul dintre cele mai convingătoare roluri ale sale. Bill Paxton, tatăl, e pur şi simplu măreţ: el reuşeşte să pară mereu perfect corent, responsabil şi logic… chiar atunci când agită un topor şi le oferă demonilor o moarte brutală.